Bibliotecă cu volume tradițional tibetane, aflată în Centrul de budism tibetan din Harvard Square (SUA) | Foto: Nina Menconi / Prin amabilitatea Centrului de budism tibetan

Trei cărți despre traducători și traduceri

Marii meditatori sunt şi mari mediatori. Între lumi, înainte de toate. Apoi între culturi. Apoi între fiinţe. Apoi în interior, între registrele unei singure fiinţe – conflictuale, greu de stăpânit. Unii dintre ei se numesc traducători.

În modelul tibetan tradiţional în cinci puncte prin care începe o discuţie se explică titlul unei lucrări, se arată pentru cine a fost scrisă, cine este autorul, cât de lungă este lucrarea şi care e scopul pentru care a fost scrisă. O să îl adopt cuminte şi cu un rest autentic de candoare, cu o foarte mică abatere de la ordinea precisă citată mai sus.

„A media şi a medita” este titlul sub care voi prezenta trei cărţi extraordinare, de anverguri şi intenţii diferite, care tratează însă toate tema foarte acută a traducerii şi a nevoii de refamiliarizare cu subiecte ca viaţa şi moartea:

– Bogdan Ghiu, Totul trebuie tradus. Noua paradigmă. Cartea Românească, 2015

The Life of Marpa the Translator, translated by Nālandā Translation Committee under the direction of Chögyam Trungpa, Shambala South Asia Editions, 2012

The Great Image. The Life Story of Vairochana the Translator. Compiled by Yudra Nyingpo. Translated by Ani Jinba Palmo, Shambala Boston & London, 2004

Cele trei cărţi sunt prezentate pentru toţi cei care nu mai înţeleg nimic din ceea ce se petrece în jurul lor şi suferă pentru asta, pentru cei care se luptă pentru comprehensiune şi o fac în modul cel mai pacific cu putinţă, utilizându-şi intelectul, cei care mai caută şi alte mijloace prin care să atenueze suferinţa – a lor şi a celor din jur.

„Abia cînd traducem citim cu adevărat. Traducerea trebuie concepută ca un act ireductibil de lectură. Dacă nu traducem, ne privăm de o experienţă intelectuală, culturală, etică şi politică unică, intraductibilă. Lectura-traducere a literaturii ne face mai atenţi, mai deschişi, mai curioşi şi mai reţinuţi în raportarea noastră la celălalt şi la altul.

Ideea de traducere, schema mental-culturală a traducerii are virtutea (deopotrivă etică, politică şi epistemic-euristică) de a presupune, ca date, diferenţa şi incomunicabilitatea, obstacolul relativ al incomunicabilităţii şi idiomaticului, pornind, aşadar, de la ele şi propunându-şi, prin urmare, să le rezolve, să le diminueze, să le trateze şi să le negocieze ca pe o problemă de fiecare dată locală, relativă şi temporară, precis circumstanţială (insist asupra acestor ultime atribute), deci rezolvabilă: provocarea practică. Sîntem mult mai atenţi şi mai deschişi, mai curioşi atunci când un lucru ni se pare străin, într-o limbă străină, adică nou, aşa cum şi este de fapt.” (Bogdan Ghiu, Totul trebuie tradus. Noua paradigmă. Cartea Românească, 2015, p.22)

***

„Marpa este unul dintre marii sfinţi din tradiţia budistă a Tibetului. A fost un învăţat şi un practicant şi a fost totodată o persoană foarte practică, fermier şi cap de familie. Se pare că nu avem un echivalent al lui în timpurile moderne. Astăzi, eşti fie un învăţat care traduce dintr-o limbă în alta, fie un devot al unui guru care ar trebui să transmită esenţa învăţăturilor pe care le-a studiat. În Vest, mulţi învăţaţi ar fi de acord că ori devii practicant, ori devii învăţat; nu le poţi face pe amândouă. Dacă eşti practicant, îţi pierzi „obiectivitatea”, iar dacă eşti învăţat, pierzi magia din inimă. Din acest punct de vedere, nu există nicio speranţă de a le combina pe cele două. Dar aici, în viaţa lui Marpa, avem o poveste unică, trecută din generaţie în generaţie, despre cum traducerea şi practica pot fi aduse împreună.” (Vajrāchārya Venerabilul Chögyam Trungpa, Rinpoche, din Prefaţa la Viaţa lui Marpa Traducătorul, în traducerea Comitetului Nālandā Translations, sub îndrumarea lui Chögyam Trungpa, Shambala South Asia Editions, 2012, p.xiv)

În engleză

***

Aşa cum ilustrul Lochen Ngok, un mare traducător din Noua Şcoală a Traducerilor Târzii din Tibet, a spus:

Cunoaşterea lui Vairotsana este egală cu cerul,

Ka şi Chok sunt ca soarele şi luna, iar

Rinchen Zangpo este ca o stea la răsărit.

În faţa lor sunt ca un fluture.

Demn de această laudă, marele traducător Vairotsana, nestemata coroanei tuturor învăţaţilor indieni şi tibetani, cel ce a fost egal în realizare şi împlinire cu cel de-al doilea Buddha din Oddyana, a prelungit forţa vieţii învăţăturilor budiste şi a fiinţelor din Tibet într-o singură viaţă.

(Dilgo Khyentse Rinpoche, în Prefaţa la Marea imagine. Povestea vieţii lui Vairochana Traducătorul. Compilaţie de Yudra Nyingpo. Traducere de Ani Jinba Palmo, Shambala Boston & London, 2004, p.vii)

În engleză
Bibliotecă cu volume tradițional tibetane, aflată în Centrul de budism tibetan din Harvard Square (SUA) | Foto: Nina Menconi / Prin amabilitatea Centrului de budism tibetan
Bibliotecă cu volume tradițional tibetane, aflată în Centrul de budism tibetan din Harvard Square (SUA) | Foto: Nina Menconi / Prin amabilitatea Centrului de budism tibetan

Există o biografie a unui traducător tibetan care a trăit acum 1300 de ani , tradusă în limba engleză, care se numeşte Marea imagine.

E destul, cred, ca să te opreşti din aproape orice. Oricum, din cumpărături, din telefoane, din bârfe, din ruminaţia nervoasă tradusă sau nu în ronţăială, din gimnastica socială. Din cele mai multe lucruri pe care le facem într-o zi. Nu am să enumăr lucrurile mici din care putem să ne oprim, deşi e foarte tentant – subiectul s-ar aşeza mai bine în dimensiunea lui traductibilă.

„Marea imagine”, chiar netradusă, ne-desfăşurată încă, se opune deja micii imagini, pătrăţelului consumptiv din online, încărcat de retorici personale, la care ne obligă prezentul. Intuim diferenţa catastrofală de perspectivă, dar nu putem opera cu ea. E nevoie de o serie de traduceri succesive care să ne ajusteze capacitatea de conţinere.

În această opoziţie aparentă, două dintre temele zilei sunt meditaţia şi „menţinerea la curent” pe site-urile de socializare. Ambele suprafeţe sunt nefamiliare în limba şi în cultura română.

Meditaţia este mai degrabă confundată cu contemplaţia sau cu hoinăreala iniţială din jurul unui subiect – atunci când nu e pur şi simplu o imitaţie comică a unei posturi incomode, neînţeleasă nici ea. Cât despre online, neadaptarea se vădeşte din chiar agentul lexical – online – import la care, paradoxal, comică ar fi chiar încercarea de traducere.

În tibetană, gom, tradus cel mai adesea în engleză prin a medita, înseamnă a te familiariza cu tine însuţi. O serie de tehnici perfect jalonate sunt puse în slujba acestei familiarizări cu sine (cu un sine care nu se articulează decât prin convenţii – şi despre care se spune deci şi că nu există… ). În online, cel puţin teoretic, ar trebui facilitată familiarizarea cu celălalt. Lucrurile sunt complicate deja şi proprietatea termenilor – discutabilă.

O primă traducere caricaturală ar putea arăta aşa: „toată lumea meditează, oare ce înseamnă asta, vreau şi eu să meditez, mă uit pe net şi nu pot tria.” Dacă cel care caută este un intelectual serios, va fugi şi de impostura enunţurilor vagi şi de greutatea termenilor serioşi, de necunoaşterea surselor. Câteva dintre aceste surse vor fi prezentate (și traduse atât cât se poate) în articolele intitulate „A medita și a media”.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru site-ul revistaparagraf.ro. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Lasă un comentariu